Rose şi Adrian - Academia Vampirilor - Primul vis

       În somn l-am visat pe Adrian Ivashkov. Mă aflam cu el din nou pe verandă, numai că era vară. Aerul era plăcut şi cald, iar soarele strălucea pe cer, învăluind totul într-o lumină aurie. Nu mai stătusem într-un asemenea soare de când trăisem printre oameni. De jur împrejur, munţii şi văile erau verzi şi plini de viaţă. Păsările cântau pretutindeni.
       Adrian de sprijini de balustrada verandei, îmi aruncă mai întâi o privire fugară şi-apoi îşi întoarse din nou ochii spre mine fuxîndu-mă cu surprindere când că recunoscu.
       "Ah. Nu mă aşteptam să te văd aici."
       Zîmbi.
       "Am avut dreptate. Chiar că eşti ucigătoare când eşti aranjată."
       Instictiv, mi-am atins pielea din jurul ochiului.
       "A dispărut", spuse el.
       Chiar şi fără să pot vedea, ştiam cumva că avea dreptate.
       "Nu fumezi."
       "Un obicei prost", spuse el. Îmi făcu semn cu capul. "Ţi-e teamă? Ai foarte multe talismane."
       M-am încruntat, apoi am privit în jos, nu-mi obresvasem hainele. Purtam o pereche de blugi înfloraţicare-mi atrăseseră odată atenţia într-un magazin, dar pe care nu-mi permisesem să-i cumpăr. Aveam un tricou tăiat scurt, care îmi lăsa liber abdomenul şi aveam un inel în buric. Întotdeuna îmi dorisem să-mi fac un piercing în buric, dar niciodată nu avusesem bani. Talismanul pe care îl purtam acum era ceva mic de argint şi, la capătul lui, atârna acel pandativ ciudat ca un ochi pe care mi-l dăruise maică-mea. La încheietura mâinii aveam chiotki-ul Lissei.
       Am ridicat privirea înapoi la Adrian, studiind felul în care soarele strălucea în părul lui castaniu. Aici, în plină lumină a zilei, vedeam că ochii lui erau ăntr-adevăr verzi - un smarald intens, spre deosebire de jadul pal al Lissei. Un gând neliniştitor îmi trecu brusc prin minte.
       "Nu te deranjează tot soarele ăsta?"
       Ridică leneş din umeri.
       "Nuu. E visul meu."
       "Nu,e al meu."
       "Eşti sigură?"
       Zâmbetul îi reveni.
       M-am simţit încurcată.
       "Nu... nu ştiu."
       El chicoti, dar, o clipă mai târziu, râsul îi pieri. Pentru prima dată de când îl cunoscusem, părea serios.
       "De ce eşti înconjurată de atâta întuneric?"
        M-am încruntat.
        "Ce?"
       "Eşti înconjurată de întunecime."
        Ochii lui mă cercetară cu şirtenie, dar nu într-un fel necuviincios.
       "N-am mai văzut niciodată pe cineva ca tine. Umbre peste tot. N-aş fi bănuit nicodată. Chiar şi când stai aici, umbrele continuă să crească."
       Am coborât privirea la mâinile mele, dar n-am văzut nimic ieşit din comun. Am ridicat privirea înapoi.
       "Sunt atinsă de umbră..."
       "Ce înseamnă asta?"
       "Am murit odată."
       Nu mai vorbisem cu nimeni despre acest lucru, în afară de Lissa şi de Victor Dashkov, dar acesta era un vis. Nu conta.
       "Şi m-am întors la viaţă."
       Faţa i se lumină de uimire.
       "Ah, interesant..."
       M-am trezit.

Academia Vampirilor 2. Iniţierea - Richelle Mead - Citate - Partea 1

Academia Vampirilor a fost şi este seria mea preferată de cărţi. Dar îndeosebi îmi place volumul al doilea, fiindcă acolo apare Adrian Ivashkov, un moroi dintr-o familie regală ce stăpâneşte, la fel ca şi Lissa, spiritul. El pune ochiul pe Rose şi, dacă e să fiu sinceră, eu până la sfiârşitul seriei m-am aşteptat ca dânsa să fi rămas cu Adrian, dar din păcate, Dimitri are prioritate. Wow, deja vorbesc în versuri! Ei bine, am scos aici unele momente care mie mi-au picat de bine.

"Lucrurile mor. Dar nu întotdeauna rămân moarte." - Rose
______________________________
"Avea un râs plăcut, puternic şi aproape melodios. Mă făcea să mă gândesc la caramel cald, prelingându-se dintr-o lingură." - Rose despre Adrian
______________________________
"- Credeam că e timpul pentru discuţii între cei mari. Sunt o grămadă de lucruri pentru oameni mari despre care aş vrea să vorbesc.
- E târziu, sunt obosită şi ţigările tale îmi dau durere de cap, am mormăit eu.
- Mi se pare corect. Trase din ţigară şi suflă fumul. Unele femei cred că mă face să arăt sexy.
- Cred că le fumezi ca să ai ceva de făcut în timp ce-ţi ticluieşti următoarea replică spirituală."

Rose şi Adrian
____________________________
"- Rose Hathaway, abia aştept să te revăd. Dacă eşti atât de fermecătoare când eşti obosită şi iritată şi atât de superbă când ai ochiul vânăt şi eşti în echipament de schi, trebuie să fii ucigătoare când eşti în formă.
- Dacă prin "ucigătoare" vrei să spui că ar trebui să te temi pentru viaţa ta, atunci da. Ai dreptate. Am deschis brusc uşa. Noapte bună, Adrian.
- Ne vedem curând.
- Puţin probabil. Ţi-am spus, nu mă interesează tipii mai în vârstă.
Am intrat în hotel. În timp ce uşa se închidea, l-am auzit slab stirând în spatele meu:
- Bineînţeles că nu te intereseză."
Rose şi Adrian
__________________________
"- Miroşi bine, să ştii, spuse el dintr-o dată.
M-am oprit din nou şi l-am privit cu nedumerire, ceea ce-l făcu să zâmbească şiret încă şi mai mult.
- Ăăă... ce?
- Miroşi bine, repetă el.
- Glumeşti? Am transpirat toată ziua. Sunt respingătoare.
Voiam să plec, dar era ceva ciudat de irezistibil la tipul ăsta. Ca un lucru de la care nu-ţi poţi lua privirea. Nu mi se părea atrăgător în sine. Eram doar interesată dintr-o dată să vornesc cu el.
- Transpiraţia nu e un lucru rău, spuse el, sprijinindu-şi capul de perete şi privind în sus cu un aer gânditor. Unele dintre cele mai bune lucruri în viaţă se întâmplă în timp ce transpiri. Da, dacă asuzi prea tare şi rămâi cu o transpiraţie stătută şi veche, devine destul de scârbos. Însă la o femeie frumoasă? Ameţitor. Dacă ai avea acuitatea mirosului unui vampir, ai şti despre ce vorbesc. Cele mai multe persoane o dau în bară şi se îneacă în parfum. Parfumul poate fi bun... mai ales dacă găseşti unul care să dea bine pe pielea ta. Dar nu-ţi trebuie decât o cantitate mică. Amestecă vreo 20 la sută din asta cu 80 la sută din propria transpiraţie... mm. Îşi înclină capul într-o parte şi mă privi. Mortal de sexy."

Rose şi Adrian
____________________________
"- Rose umblă doar cu băieţi şi psihopaţi, spuse Mia.
Vocea ei era încărcată de acelaşi dispreţ obişnuit pe care îl nutrea pentru mine, dar expresia de pe faţa ei arăta limpede că Adrian îi captase interesul.
- Păi, spuse el vesel, de vreme ce eu sunt atât psihopat, cât şi băiat, asta ar explica de ce suntem atât de buni prieteni."

Adrian şi Mia despre Rose
___________________________
"- Mereu faci pe inaccesibila, ei?
- Nu-i aşa de inaccesibilă, spuse Mia, vizibil supărată că Adrian îmi acorda mie mai multă atenţie. N-ai decât să-i întrebi pe jumătate din băieţii de la şcoala noastră.
- Da, am replicat, şi poţi să întrebi cealaltă jumătate despre Mia. Dacă poţi să-i faci o favoare, ea o să-ţi facă o mulţime de favoruri."

Adrian, Mia şi Rose
__________________________
"- Vrei să te oferi voluntară?
Degete uşoare îmi atinseră abia simţit gâtul şi am tresărit. M-am întors şi am văzut ochii verzi ai lui Adrian şi zâmbetul lui afectat.
- Nu face asta, i-am spus, dându-i mâna la o parte.
- Atunci ce cauţi aici? întrebă.
- M-am rătăcit."

Rose şi Adrian
___________________________
"- Te simţi mai bine? mă întrebă, dându-mi paharul
Era din cristal şi avea o gravură complicată. Părea prea elegant pentru apă obişnuită.
- Mda... nu credeam că băuturile alea sunt aşa de tari.
- Asta-i frumuseţea lor, chicoti el. Şi apropo de frumuseţe... ai o culoare a pielii minunată."

Rose şi Adrian
____________________________